Monicăi poți să-i zici orice, dar nu-i lua tenisul. Ar juca oricând, oricât, foarte probabil oriunde. Cu un singur lucru nu se joacă și nu-i place să riște: cu sănătatea. Poate că și pentru problemele recente au făcut-o să aprecieze și mai mult o viață fără dureri.
Pentru că durerile i-au însoțit ultima lună, oprindu-i un moment foarte bun. “Îmi pare rău că a venit perioada asta, jucam super tenis, mă simțeam în formă, aveam și clasament, simțeam că pot să bat pe oricine. Și a venit chestia asta peste mine. Bine, zgura nu a fost neapărat o prioritate pentru mine, n-a fost așa un șoc că am pierdut. S-au dus și punctele, Marseille, Nottingham, turul 4 aici, semi la București, vai, nu vreau să mă mai gândesc, că mă doare capul.”
Chestia în cauză, adică hernia de disc descoperită după Paris, pare că este tot o consecință a ploii parisiene care și-a pus amprenta pe precedentul Grand Slam. Știam că Monica a acuzat problemele de la acel meci cu Pauline Parmentier, din primul tur, dar nu era clară orginea. Monica explică: “Era frig, vânt, ploua și ne-au dat un antrenament în sală. Acolo era frig și umiditate; am jucat o jumătate de oră și am început să simt dureri imense. M-am oprit, apoi n-am mai putut să mă mișc, nu am putut să fac nimic. Nu puteam să-mi leg adidașii.” Monica își reproșează că a intrat pe teren pentru acel meci. “Am fost fraieră că am jucat. Am luat trei, patru inflamatoare ca să pot intra pe teren, dar după meci a fost groaznic, că nu am mai putut să dorm.
E un miracol că am putut juca la Wimbledon!".
La întrebarea despre Jocurile Olimpice, e singurul moment din discuție când Monica nu zâmbește.
