Poate că frustrările și angoasele Simonei din primele două tururi erau cauzate de stilul de joc al adversarelor. Eliberată de stresul întâlnirilor cu big hitterele Vaidisova și Giorgi, meciuri în care i-a lipsit ritmul și a trebuit să facă o mulțime de ajustări tactice, Simona a părut descătușată în meciul cu Flavia Pennetta. S-a simțit în largul ei pe teren cu o adversară care joacă un tenis care-i place numărului trei mondial, care o hrănește cu energie, iar asta s-a simțit de la primele mingi; invariabil, tenisul ei s-a schimbat complet la față, iar românca a produs unul dintre cele mai bune meciuri ale anului.
Dar mai e un detaliu care a contribuit la motivația nebunească pe care a arătat-o ea pe teren: știm deja că Simona uită greu înfrângerile importante și aproape niciodată nu le lasă nepedepsite. Flavia era încercuită pe lista româncei încă din 2013, de la acel eșec dureros la US Open. Dar cele două nu s-au văzut la față până azi, când, inspirat plasate în ultimul meci al sesiunii de seară, au produs împreună un meci în ritm drăcesc.
Și asta, fără introducere, fără menajamente, fără rețineri. Aproape fiecare raliu a avut o poveste.
0
5
