Irina a inceput anul iesita din prim-plan si din Top 100, dar il incheie in postura de a doua jucatoare din Romania dupa Simona Halep, conform clasamentului WTA valabil de maine.
Pana la urma, efortul fantastic depus de Irina de-a lungul acestei saptamani si-a intors coltii impotriva ei exact cand avea nevoie mai mare de o minte lucida si un brat usor: in decisivul finalei de la Moscova cu Anastasia Pavlyuchenkova, Irina si-a pierdut directia pentru o clipa si a costat-o. Break-ul cedat la 0-1 in setul trei a rupt echilibrul de pana atunci si a grabit deznodamantul: 6-4, 5-7, 6-1, in doua ore si 29 de minute intense.
Cand o jucatoare se depaseste pe sine, cazul Irinei, cand depaseste asteptarile puse in ea la un turneu si ajunge pana in finala in urma unui traseu spectaculos, deseori intervine o cadere aproape totala in ultimul act, unde autoarea surprizei nu mai reuseste sa ramana competitiva. Irina a fost insa cat se poate de competitiva doua seturi, iar saptamana ei de la Moscova, cu victorii la Donna Vekic, Ekaterina Makarova, Tsvetana Pironkova si Lucie Safarova reprezinta mai mult decat cea mai buna saptamana a carierei. Reprezinta un pas catre altceva, un punct de plecare de la care se poate construi mai mult.
Si ca sa ne uitam catre viitor, e important sa ne uitam si un pic in trecut. La inceputul anului, Irina pornea de pe locul 131, pierduta deja de radarul turneelor importante si de cel al majoritatii romanilor interesati de tenis. Coborase acolo dupa un sezon aproape irelevant, cu o multime de rezultate slabe in special din cauza durerilor persistente la umar. Acum, dupa aceasta finala, ea va urca pana pe locul 42. Daca ar fi castigat titlul la Moscova ar fi fost o candidata rezonabila pentru Most Improved Player, si poate nici asa n-ar trebui omisa din nominalizari.
