Finala Wimbledon din 2008 dintre Rafa Nadal şi Roger Federer a fost partida cea mai lunga din istoria de 131 de ani a acestei competitii şi, pentru multi, cea mai frumoasa partida de tenis jucata vreodata.
John McEnroe, care se afla pe Terenul Central in calitate de comentator pentru televiziunea americana, a declarat ca este cel mai bun joc pe care l-a vazut vreodata. Bjorn Borg, aflat şi el in arena ca spectator, omul care l-a invins pe McEnroe in cel mai aprig duel de pâna la Nadal şi Federer pe care şi-l putea aminti cineva la Wimbledon, a declarat şi el ca fusese martorul celei mai marete partide din istorie. Unii ziarişti sportivi au spus ca a fost pur şi simplu cea mai frumoasa incleştare din intreaga lume a sportului. - John Carlin
„Mintea mi s-a oprit, emotiile au dat navala si odata tensiunea eliberata, corpul meu nu a mai putut sa-si sustina greutatea. Brusc mi-am revenit si, in nebunia declansata in arena, am realizat ce s-a intâmplat.
La vârsta de douazeci si patru de ani am câstigat toate cele patru turnee de Grand Slam; am scris istorie; am realizat ceva ce nici nu indraznisem sa visez vreodata, ceva ce avea sa ramâna cu mine toata viata, ceva ce nimeni nu-mi va putea lua niciodata. Orice urma sa se intâmple, de-acum stiam ca intr-o zi voi parasi acest sport ca o figura importanta, ca unul dintre cei mai mari campioni si speram - mi-a trecut si asta prin cap atunci - ca unul despre care toti ceilalti vor spune ca a fost un om bun.” -Rafael Nadal
4
5
