Oltchim rateaza atacul! Lecusanu da din maini in semn de neputinta. Ridica privirea pentru cateva secunde spre galeria valceana de parca ar vrea sa absoarba energia suporterilor si pleaca spre propria poarta. Aceeasi privire apare mai tarziu la Neagu si Stanca, dar pana la finalul meciului ea devine una amara. Ar fi fost prea frumos: Oltchim, campioana Europei!

Miracolul nu s-a produs. Dupa infrangerea dureroasa din Danemarca, Oltchimul a vrut "sa moara frumos" la Bucuresti in fata Viborgului. Dar nu a facut-o! A fost frumos, dar nu a murit! Fetele lui Radu Voina au deschis un nou capitol care prin munca, determinare si "rautate" poate fi incununat cu trofeul mult dorit.

Oltchim a pierdut prima sa finala de Liga Campionilor, dar a castigat premiul cel mare la capitolul sustinatori. Galeria valceana a facut ca Sala Polivalenta din Bucuresti sa vibreze in acelasi ritm cu handbalistele de pe teren si a atras in dese randuri priviri admirative din partea presedintelui Federatiei Europene de Handbal (EHF), Tor Lian.

Dorinta jucatoarelor valcene de a castiga trofeul Ligii Campionilor se putea citi pe chipul lor inca de la antrenamentele de dinaintea returului. Cu cat locurile din Sala Polivalenta se ocupau, cu atat pregatirea fetelor devenea mai apriga. De cealalta parte a terenului, danezele lui Vestergaard pareau roboti setati sa nu ierte nimic in drumul lor spre apararea titlului de campioane europene.

A inceput meciul. Incrancenarea Oltchimului se simte la fiecare faza de atac. Conduse parca spre poarta adversa de atmosfera extraordinara creata de suporteri, valcencele ataca agresiv, fiecare gol marcat fiind urmat de cate un racnet de descatusare. Dar "masinaria" Viborgului nu-si lasa adversarele sa se bucure prea mult. Revin si preiau conducerea partidei.

La jumatatea primei reprize, meciul este intrerupt. Tabela de marcaj are o defectiune, iar danezele asteapta reluarea partidei cu mainile-n sold, avand o vadita stare de nervozitate. Treptat, aceasta nervozitate a Viborgului se transforma in gol dupa gol. Micuta galerie daneza se bucura. "Omuletii verzi" dau din maini, dar sunt pe "mute". Fondul sonor este dominat cu autoritate de "strigatele de lupta" ale galeriei valcene.

Neagu cade. Cateva clipe ramane pe podea, primind ingrijiri medicale. "Hai Cristina! Strange din dinti si ridica-te! Trebuie sa castigam!", se aude la microfon. Tanara jucatoare se ridica in aplauzele suporterilor si isi ocupa locul in echipa.

Cu fiecare minut ce trece, Viborg pare mai plina de viata. Oboseala fizica este anulata de euforia fiecarei reusite. La adapostul meciului tur, danezele alearga de la o poarta la alta cu un aer de superioritate. Oltchim traieste prin suporteri si, sub privirile unor altor campioni ca Elisabeta Lipa, Gabriela Szabo, Lucian Bute sau a "presedintelui pentru o noapte" Mircea Geoana, revine de la o diferenta de cinci goluri.

Banca tehnica a danezelor este in picioare. Incepe numratoarea inversa: 3...2...1! Viborg isi apara titlul si devine pentru a doua oara consecutiv campioana europeana. Pentru prima data insa se impune in finala cu o diferenta atat de mare (8 goluri), in precedentele doua finale castigate intrecandu-si adversarele doar cu un gol.

Danezele se prind in hora bucuriei, dar privirile spectatorilor au o singura directie: Oltchim. Fetele se imbratiseaza, dupa care se prabusesc la pamant. Privesc in gol. Intr-adevar! Ar fi fost prea frumos.

Viborg danseaza, tipa de fericire in mijlocul Salii Polivalente. Intr-un colt al salii, Ungureanu, Lecusanu, Manea si Vizitiu se uita cu jind la sarbatoarea danezelor. Vizitiu traverseaza terenul si se indreapta catre staff-ul medical. Rana de sub ochi incepe sa sangereze. Doare. O victorie ar fi "inchis" pe loc rana, dar infrangerea face ca durerea sa fie mai pronuntata.

Ultimele striate de multumire ale galeriei valcene si sala se goleste. E liniste! Pe holurile Salii Polivalente incepe sa se auda: Oltchim! Oltchim! Sunt agentii angajati sa asigure paza la meci. Au luat febra publicului! O febra care le va conduce in cele din urma pe fetele de la Oltchim catre un trofeu de Liga Campionilor.