Omul adus să reconstruiască naționala României debutează azi într-o competiție oficială pe banca naționalei, la cel mai înalt nivel: direct într-un meci cu Norvegia. Ce filosofie are Martin, ce crede despre handbalul românesc și cum vrea să-și pună amprenta pe echipă?
E vineri seara, unul din ultimele antrenamente ale naționalei înainte de plecarea în Suedia, într-o sală din subsolul parcării unui mall din sudul Bucureștiului. Jucătoarele au dat câteva interviuri, și-au făcut încălzirea și au început exercițiile cu mingea, în grupuri de câte trei-patru. La marginea terenului e un flipchart cu câteva notițe, iar pe primul rând de scaune roșii din tribună videoanalistul echipei și-a instalat deja echipamentul de filmare.
Când fetele încep schemele de atac și apărare, pe măsură ce jocul se intensifică, vocea apăsată a lui Ambros Martin, noul selecționer al României, răsună cu ecou și tot mai puternic. E pe teren, în mijlocul jucătoarelor și gesticulează mult, cum face și de la marginea băncii de rezerve în timpul meciurilor. Ridică des vocea, să se facă auzit, iar când le reușește o fază, le aplaudă și strigă cu entuziasm: „Yes!”, „Vamos!”
Martin are un temperament diferit de cel al fostului selecționer, suedezul Tomas Ryde, ale cărui intervenții erau mai punctuale și pe un ton mai liniștit, și pe care rar îl vedeai agitându-se în timpul meciurilor. Așa că în ultimele zile am întrebat oamenii din jurul echipei ce e diferit de când a venit Ambros Martin la cârma echipei: ce stil are, ce fel de antrenor e, pe ce pune accent. Ni s-a spus că e mai strict, mai preocupat de detalii, că vrea să controleze fiecare aspect al jocului și al antrenamentelor. Jucătoarele confirmă și că e o schimbare de energie: „Ne dă un pic din răutatea iberică și cred că aveam nevoie de asta”, a spus centrul Mădălina Zamfirescu.
Iar când stai de vorbă cu el, îți vorbește mult despre spirit de luptă, devotament față de handbal și exteriorizarea emoțiilor. Asta înseamnă handbalul pentru el.
