stare vegetativa // Oare de câte persoane în stare vegetativă ai auzit care comunică cu jutorul priviirii? ..E grele.. logica asa....

se pare // .. ca a fost dorinta familiei sa nu se dea publicitatii starea lui sau detalii despre recuperare. ii doresc din inima sa isi revina complet !

cititi printre randuri // Nu e chiar vegetativ, deoarece "comunica cu ochii"-probabil rasunsuri simple de tip da/nu la solicitari foarte simple. Nu e foarte clar daca e orientat temporo-spatial, foarte probabil nu. Asta inseamna ca e intr-o stare pauci-relationala. Fiind la sase luni de la accident, foarte probabil ca starea lui este permanenta. Dependenta e drept urmare totala, pentru a se hrani (are probabil o sonda de gastrostomie prin care mancarea trece direct in stomac printr-un tub), pentru toaleta, eliminarea fecalelor si a urinii, deplasare....In cel mai bun caz va fi intr-un scaun cu rotile impins de o terta persoana. Era poate mai bine sa moara in urma accidentului :(

Nu te supara........... // Dar , dar dumneata citesti deja deasupra si dedesuptul Randurilor !

Articolul nu spune........ // Dar iti spun eu ! Esti un Ordinar !

Of, in sfarsit :) :) :) // Imi cam pierdusem speranta. Sper sa se recupereze cat mai mult. Important e sa poata sa se deplaseze singur, chiar si in scaun cu rotile, sa comunice ...Ca in rest, e vorba de puterea psihica - cei cu un psihic puternic, pe langa ca se recupereaza mai bine, gasesc si forta de a se bucura mai mult de ce au, isi redefinesc provocarile. Ori, fara un psihic puternic, nu era multiplu campion mondial. Bravo, chiar ma bucura vestea asta.

Da, serios :) // Eu am fost diagnosticata cu o boala cronica. Au aparut niste limitari, nu mari dar ... limitari, complicatii, si la serviciu, si in timul liber ... Ei, la 30 de ani, sa auzi un diagnostic din asta care iti schimba viata ... si nu stii exact cat ti-o va schimba si in viitor, ... ce pot sa zic, am sunat-o pe mama cand am iesit de la doctor si mi-au dat lacrimile in timp ce-i spuneam, nu-mi venea sa cred ca se intampla asa ceva. Dar pana a doua zi mi-a trecut. Adica, ma mai enervez eu cand ma lovesc de diverse limitari, dar ... per total, nu prea stau sa ma gandesc la ce NU pot sa fac, ci la ce POT sa fac. De pilda: am inteles atunci de ce nu progresam deloc cu un hobby pe care il iubeam din tot sufletul, aveam planuri de viitor ...- era un sport. Ei, am renuntat la ala, ca mi-am dat seama ca risc mai mult decat altii, si m-am apucat de invatat sa cant la un instrument :). Sigur, mi se mai face dor, ma mai uit sa vad daca nu apar ocazii sa il practic in siguranta, dar mi-am si gasit ceva in loc care imi place. Pentru mine, esentialul e sa nu am dureri, sa am oameni dragi cu mine, sa pot functiona independent si comunica, sa pot sa imi permit niste mofturi. Daca am astea, storc fericire si din piatra seaca, imi gasesc eu ceva de facut care sa imi aduca bucurie si sentimentul de reusita :) . Pe bune, e o chestie de atitudine. Adica, sunt de accord si cu tine, si eu cred ca exista niste limite ale suportabilitatii. De asta si sunt de accord cu euthanasia, nu cred ca merita doar sa supravietuiesti, decat sa stai sa te chinui, mai bine sfarsesti usor si repede. Dar ... repet, unele dintre limitele astea sunt doar o chestie de atitudine, si cum el cred ca are o super-atitudine, ca altfel nu ar fi castigat atatea titluri, are toate sansele sa fie fericit chiar si in scaun cu rotile - sunt oameni care fac si alpinism, de pilda, desi sunt in scaun cu rotile.

Felicitari ! // Ma bucur alaturi de tine, si , scuze fata de cei-ce gandesc negativ , sau mai bine zis sunt pesimisti, NUMAI CEI OPTIMISTI AU SANSA LA O VIATA LUNGA !