Cine a omorat amatorismul olimpic?

de Serban Alexandrescu     HotNews.ro
Vineri, 22 august 2008, 12:45 Sport - J.O. Beijing 2008

Serban Alexandrescu
Foto: Hotnews
Cand eram mic, am intrebat de ce nu participa la Olimpiada nici unul dintre jucatorii de fotbal sau de baschet celebri la vremea respectiva. Sau nici unul dintre boxerii de care citeam prin reviste. Cassius Clay? Joe Frazier? Mi s-a raspuns ca respectivii erau sportivi profesionisti iar la olimpiade nu participa decat cei amatori.

Treizeci de ani dupa, rugat sa scriu un articol “cu perspectiva de marketing” despre JO, pare imposibil sa o fac fara sa ma infund in niste paragrafe pline de miliardele de dolari implicate, zecile de sponsori, sutele de “endorseri” comerciali etc. Moment in care nu m-am putut impiedica sa nu ma intreb cum naiba s-a ajuns de “acolo”, “dincoace”.

Din minunata lume pura a sportivilor care traiesc cu soare si isi cumpara echipament cu petale de flori, in jungla veroasa a contractelor care iti cer sa alergi intr-un echipament, sa participi la cocktailuri intr-altul, sa te sui pe podium intr-un al treilea si sa participi la un fund-raiser in al patrulea (pentru ca de pilda tu personal esti sponsorizat de Asics, federatia ta de catre Hummel, comitetul olimpic national de Nike, iar cel international de Adidas).

Cand a intervenit “ochiul dracului” si cand s-au dus naibii idealurile olimpice? Am cautat si am aflat. Si m-am gandit ca raspunsul s-ar putea sa va intereseze si pe dumneavoastra.  

Totul a inceput la Olimpiada de la Melbourne din 1956. Un an olimpic la fel de bruiat ca si 2008 de o distractie ruseasca cu tancuri printr-o tara vecina, insa nu despre asta e vorba aici. Pana atunci, JO erau vazute ca un eveniment cu un mare potential comercial, insa doar de catre producatorii de material sportiv. Pentru ca ei vindeau, iar atletii care doreau performante mai bune cumparau. Cele mai mari vanzari erau pentru pantofi “cu cuie”, de atletism.

Insa Horst Dassler, mezinul ramurii “adidas” a familiei Dassler, a avut o idée: ce-ar fi sa se plimbe prin satul olimpic si sa distribuie gratuit pantofi Adidas? Nu e mita, pentru ca nu le da bani, ci doar echipament, nu? Distribuitorul local si-a exprimat parerea cum ca e o prostie, pentru ca in loc sa faca bani de pe spinarea olimpiadelor, vor pierde, dand produs pe “ochi frumosi”.

Insa tanarul Horst tocmai se prinsese ca televizarea jocurilor olimpice e pe cale sa schimbe totul. La acea vreme, legislatia inca impunea ca in reclamele la material sportiv atletii sa nu fie mentionati cu numele, ba chiar sa li se blureze fetele sau sa li se acopere ochii cu o banda neagra. Lucru insa imposibil in transmisia directa a curselor, care astfel deveneau o reclama pentru pantofii tai, in caz ca il incaltasesi pe castigator. De ce sa-ti mai faci reclama, cand fotografiile reporterilor pot sa o faca in locul tau? Insa pentru asta trebuie sa incalti cat mai mult atleti. Si, preferabil, cat mai buni.

Era deci o chestiune de timp pana cand atletii buni isi vor da seama ca, in loc sa iti dea bani ca sa iti poarte pantofii, ar putea sa iti ceara. Primul caruia i-a trecut prin cap ideea a fost tot un german, Armin Hary, primul om care “a alergat suta” in 10 secunde, incaltat in Adidas. Care, inaintea JO de la Roma (din 1960), chiar in casa familiei Dassler, i-a intrebat pe acestia cat i-ar da ca sa continue sa le poarte pantofiorii si la olimpiada.

Nu uitati, era epoca amatorismului absolut – atletii isi sapau singuri cu o lopatica “bloc-starturile” in zgura; Jesse Owens a trebuit sa inapoieze cei 159 $ pe care ii luase ca liftier, in momentul in care s-a demonstrat ca banii respectivi fusesera de fapt un ajutor mascat.

Socati, “Adidasii” au refuzat sa ii dea banii. Dar Armin nu s-a lasat. Daca nu bani cash, poate macar sa il numeasca distribuitor autorizat in Statele Unite, cu tot cu 10.000 de perechi de pantofi “pe credit”, pentru pornire. “Pas” din nou.

Drept consecinta, la Olimpiada de la Roma, Armin Hary a luat aurul incaltat in Puma. Care, mai usor de convins, i-au dat 10.000 de marci pe chestia asta. Dar povestea nu se termina aici. La festivitatea de premiere, culmea tupeului, Hary se suie pe podium incaltat din nou in Adidas. Poate totusi, o sa ii pice ceva si de acolo.

Asa a inceput totul, dupa care n-avea sa fie decat din ce in ce mai rau, din punct de vedere al minunatelor valori ale olimpismului amator. In 1968, inaintea JO din Mexico City, la calificarile pentru Echipa Olimpica de atletism a Statelor Unite, de la Lake Tahoe, plicurile cu bani deja zburau prin toate vestiarele. Iar atletii americani glumeau ca adevaratii “loseri” ai calificarilor nu erau atletii neselectati, ci fraierii care nu au fost in stare sa-si negocieze o sponsorizare banoasa.

Cateva luni mai tarziu, in timpul Jocurilor, o fotografie avea sa socheze lumea. Pe podiumul de premiere al probei de 200 metri plat, “Aurul” si “Bronzul” (adica Tommie Smith si John Carlos, doi atleti americani de culoare) stau desculti, cu capul coborat, cu pumnul sus si strans, cu cate o esarfa neagra la gat, protestand astfel in fata lumii intregi impotriva rasismului din propria tara. Era anul in care Martin Luther King a fost asasinat, iar cei doi medaliati au fost prompt descalificati pentru acest gest.

Insa un observator mai atent al fotografiei poate constata ca zelul revolutionar nu i-a impiedicat pe cei doi atleti sa aiba grija si de banutzii lor, nu doar de “Black Power”. Desi cei doi protesteaza desculti, nu au uitat sa isi ia cu ei si sa aseze pe podium cate un pantof al sponsorului lor. Banda unduitoare a lui Puma se vede bine atat pentru fotografii care ii pozeaza din fata (pantoful lui Smith) cat si pentru cei care ii iau din profil (pantoful lui Carlos). Brother, brother, dar branza e pe bani.
























4027 vizualizari

  • +4 (4 voturi)    
    2 thumbs up serban (Vineri, 22 august 2008, 13:03)

    textier [anonim]

    ce bine pt. noi toti ca iti mai gasesti timp sa scrii
  • +5 (5 voturi)    
    Bine de stiut (Vineri, 22 august 2008, 13:04)

    un roman [anonim]

    Interesant articol!
  • +2 (2 voturi)    
    si pana la urma (Vineri, 22 august 2008, 13:33)

    mithrill [anonim]

    cred ca se poate vedea ca de fapt e-n firea omului ce s-a intamplat. si nu poate nimeni sa traiasca cu ce respira, idealurile cat ar fi de frumoase trec totusi prin stomac.
    ca sumele ce se vehiculeaza azi pentru contractele de publicitate sunt de-a dreptul monstruoase e alta mancare de peste. poate ar trebui sa ne intrebam inainte de a plati un produs, cat costa el de fapt si daca-si merita pretul?!
  • +4 (4 voturi)    
    Frumos! (Vineri, 22 august 2008, 14:20)

    Adi [anonim]

    Foarte interesant!
    Asteptam noi articole.
  • +3 (3 voturi)    
    super (Vineri, 22 august 2008, 14:33)

    nooname [utilizator]

    interesant articolul. Multam
  • +2 (2 voturi)    
    frumos articol (Vineri, 22 august 2008, 15:07)

    Dan [anonim]

    Sunt total de acord. Din aceasta cauza nici nu ma mai uit la sport in general. Mai bine ma duc sa alerg decat sa ma uit la olimpiada. O alta poveste frumoasa din trecut este Abebe Bikila (maratonul olimpic 1960):
    http://en.wikipedia.org/wiki/Abebe_Bikila#1960_Summer_Olympics
  • +3 (3 voturi)    
    Amatorism... (Vineri, 22 august 2008, 15:08)

    Tiberius [anonim]

    Cand am citit titlul credeam ca se refera la paralela amatorism-profesionism, si, in acest caz, aparitia oficiala a sportivilor platiti (pentru activitatea lor din sport) a avut loc odata cu preluarea sefiei CIO de catre Samaranch, care si-a propus ca la astfel de manifestari sa participe cei mai buni, indiferent de modul de obtinere a veniturilor, adica incepand cu Jocurile Olimpice de vara de la Motreal, din 1976.
    Si inca ceva: si Cassius Clay, ca si Joe Frazier (sau Floyd Paterson, George Foreman, Ray "Sugar" Leonard si altii) au fost si campioni olimpici!
  • +1 (1 vot)    
    bravo (Vineri, 22 august 2008, 16:21)

    dan [anonim]

    Un pact nescris spune că în timpul Olimpiadelor armele tac. Este foarte bine ca n-ai trecut peste mujicia rusilor care si-au permis sa strice spiritul olimpic luandu-se la ,,tranta'' in timpul Olimpiadei!
    In rest multa documentare! Mi-a placut mai mult ,,filtrarea'' din primele paragrafe. Succes!
  • +2 (2 voturi)    
    dar de amatorii din RDG nu pomenesti nimic? (Vineri, 22 august 2008, 16:27)

    toto [anonim]

    Era mai drept atunci cand "amatorii" din fostele tari comuniste luau grosul medaliilor? De ce sa nu fie o intrecere a celor mai buni sportivi din lume si nu a unor amatori? Daca se pastra conceptul cu amatorismul, Olimpiada ar fi fost o intrecere secundara in momentul de fata.
    Si totusi marketingul face parte din lumea in care traim. Mi se pare normal ca un sportiv sa-si poata vinde imaginea asa cum si un actor sau un cantaret o poate face.
    • 0 (0 voturi)    
      draga totonel (Duminică, 24 august 2008, 21:08)

      adrianio [utilizator] i-a raspuns lui toto

      Scuza-ma, dar cred ca ai inteles gresit. Articolul nu era pentru angajatii din Marketing sau management, deci era cazul sa te abtii...
  • +2 (2 voturi)    
    in sfarsit (Vineri, 22 august 2008, 17:00)

    strategy [anonim]

    Sper ca lauda mea sa nu se suie la capul autorului articolului :P felicitari. In sfarsit cineva care stie sa scrie si ce sa scrie. Serban, tine-o tot asa ... mai asteptam sa te citim.
  • +2 (2 voturi)    
    bravo. (Vineri, 22 august 2008, 17:50)

    m lazar [anonim]

    nu mi vine sa cred.
    am impresia ca citesc ceva din ziare din alea bune, englezesti sau frantuzesti.

    frumoasa senzatie.

    la mai multe!
  • +1 (1 vot)    
    tare ! (Vineri, 22 august 2008, 18:43)

    cezar jipa [anonim]

    Nasoala conditia umana !
  • +1 (1 vot)    
    Bun articol (Vineri, 22 august 2008, 21:58)

    Gepetto [anonim]

    Super! Articol bine documentat si structurat, desi cele mentionate sunt, practic, picaturi in oceanul contractelor de sponsorizare. Dar, drept sa va spun, am ajuns sa nu ma deranjeze deloc daca Usain Bolt, de exemplu, va primi milioane de dolari de la furnizorii de echipament sportiv, deoarece pentru astfel de rezultate munca este imensa. Am si aici anumite indoieli, sa zicem ca performantele lui Michael Phelps se numara printre ele. Dar, pana la proba contrarie, eu cred ca gimnastele, indiferent ca au fost din Romania, SUA sau de aiurea, n-au progresat cu EPO sau alte substante dopante, ci cu multa munca, oase "indoite", perseverenta si ambitie. Si mai cred si in picioarele insangerate ale Constantinei Dita Tomenscu sau in centimetrii munciti ai Yelenei Isinbaeva.. Daca acesti sportivi castiga milioane din sponsorizari, e dreptul lor. Fata de milioanele pe care le toaca 'gloriile" fotbalului romanesc prin baruri si discoteci din tara si de aiurea pentru "performante" de tot rasul - Campionatul European trecut e doar un exemplu -, ce castiga acesti sportivi aproape anonimi este mult mai pe merit. Daca lumea s-a schi,bat, sa aiba si ei parte de bani, nu numai de glorie.
  • +1 (1 vot)    
    Multzumiri! (Sâmbătă, 23 august 2008, 0:54)

    Pascoe [anonim]

    Felicitari, d-le Alexandrescu, pentru acest articol, bine documentat si bine scris! Aproape nu-mi vine sa cred ce citesc, pentru ca, in ultimul timp, documentari de acest fel au devenit foarte rare in peisajul publicistic de pe la noi. Inca o data, bravo si mai continuati! Asa ceva este de citit, nu balacarelile dinaintea meciului Rapid - Dinamo, tipice fotbalului autohton. Va mai asteptam cu astfel de materiale!
  • +1 (1 vot)    
    subiect binevenit (Sâmbătă, 23 august 2008, 14:37)

    doina [anonim]

    Subiectul trebuia deschis si ma bucur.
    In locul unor intreceri fair play, olimpiadele au devenit ringuri de batalii intre tari, sponsori, antrenori, comercianti , producatori, grupuri de interese.

    Sportivii plang inainte , in timpul si dupa intreceri, indiferent daca au luat medalii sau nu. medicii ii dopeaza la limita detectiei. Avanseaza metoda de depistaj, se schimba tipul de droguri.
    Inainte era o mandrie simpla participare la olimpiada, aplaudata de toti suporterii. Acum cei care nu se intorc cu medalii sunt mentionati continuu cu alaturi de un adjectiv peiorativ.
  • 0 (0 voturi)    
    hehe (Sâmbătă, 23 august 2008, 21:18)

    MirceaD [anonim]

    Interesant.

    Si parca sfidand articloul tau (care m-a lasat cautind o continuare, eventual dupa spatiul alocat comentariilor :)), deasupra si dedesubtul lui troneaza un banner "Romtelecom. Investim in performanta."... Ce sa pot sa mai zic? Asa au ajuns sa mearga lucrurile.

    Da, ai scris un articol interesant care pare sa combata ceva... Pragmatic fiind insa, nu pot sa nu ma gandesc la faptul ca articolul tau atrage cittiori, adica hit-uri pe pagina asta, adica banuti de la cei care isi pun pe aici reclamele...

    Nu vreau sa demonstrez nimic, da' zic. :)

    Pe aceleasi criterii comerciale a ajuns si porcaria aia de Haloween la noi (ceea ce nu e rau, pentru ca am aflat de Dragobetele despre care habar nu aveam), pe aceleasi criterii avem un ProTV promovand subcultura si suburbanul, "stiri din sport" care ne povestesc despre ce au mancat fotbalistii, ce glume nesarate au mai facut, ce a mai avut nu stiu cine de comentat, emisiuni cu "vedete" si ziare sau reviste in care 3/4 sunt reclame etc...

    Traim intr-o lume aiurea, in care daca nu consumam, ni se baga pe gat...

    Nu vreau sa fiu paranoic sau sociopat, dar sunt de parere ca inca n-am vazut tot. E loc de si mai mult. Vom avea coduri de bare si vom folosi amprenta pentru a semna electronic. Din acel moment reclamele pe care le vom digera ne vor fi adresate personal, perfect adaptate stilului de viata, caracterului si comportamentului...

    Va fi misto sa te uiti la olimpiada din 2040 si sa primesti din 5 in 5 minute reclama la pasta de fixat proteza Corega sau la ultimul baston cu gps si telefon integrate, care va anunta singur salvarea si politia in caz ca pici pe strada...

    Noi sa fim sanatosi si sa nu ne crape capul pana atunci!

    MirceaD. :)
  • 0 (0 voturi)    
    intrebare? (Duminică, 24 august 2008, 9:33)

    Vali Cel batran [anonim]

    Poate sa ma lamureasca cineva, de ce la box, de exemplu, nu pot concura la olimpiada boxeri profesioniste si la tenis de camp, da?
    • 0 (0 voturi)    
      raspuns (Duminică, 24 august 2008, 15:37)

      Andras [anonim] i-a raspuns lui Vali Cel batran

      Pentru ca boxul profesionist nu este afiliat Federatiei Internationale de Box precum se intampla in cazut tenisului. "Profesionistii" din box tin de un SRL cu pur scop comercial! Adica ceva gen "Formula 1" sau Liga lui Mitica...

      Ce treaba are insa UCL cu UEFA in conditiile-astea, o alta nebuloasa!
  • 0 (0 voturi)    
    si ce sa facem? (Duminică, 24 august 2008, 10:14)

    resita31 [utilizator]

    Super articolul, dar cu riscul de a parea rautacios, intreb umil : si care ar fi solutia sa readucem omul pe primul loc in sistemul de valori mondial si nu banul?
    Dar imi mentin parerea ca e super articolul si mi-ar face placere sa mai citesc mai des articole publicate de dl. Alexandrescu.
  • 0 (0 voturi)    
    Clever! (Marţi, 26 august 2008, 12:47)

    io79 [anonim]

    Nu e rea deloc postarea, muncita chiar! Felicitari. mai vrem! :)


Abonare la comentarii cu RSS



ESRI

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version
Duminică