Dar "il las" pe Mihai Ionescu sa ne explice mai bine de ce azi am asistat la o victorie si nu la o infrangere. Scena are loc dupa un tuneu de juniori de la Taskent, unde echipa Romaniei - UEFA '84 a jucat foarte bine, dar a terminat pe locul 4, rezultat vazut mai degraba ca o infrangere de delegatia si jucatorii nostri. Asa ca atmosfera a fost trista la petrecerea de dupa.
In schimb, in randul echipei Suediei, care terminase pe ultimul loc, veselia era la ea acasa. Mihai Ionescu s-a mirat de starea de spirit a nordicilor si nu a rezistat sa-l intrebe pe antrenorul Suediei de unde atata veselie.
Redau raspunsul si fragmentul din carte: "Vedeti, noi, aici, la Taskent n-am jucat deloc rau, dar am terminat pe ultimul loc. Sigur ca acest lucru nu ne face nicio placere, dar pe mine pozitia in clasament m-a interesat mai putin. In schimb, am urmarit la toate jocurile la care am participat comportarea a catorva jucatori. Si trei dintre ei m-au satisfacut pe deplin. Ei vor juca, cu siguranta, cat de curand, in reprezentativa de tineret si am convingerea ca vor face si pasul decisiv la nationala de seniori. Aceasta-i in fond ratiunea echipei. Si acum intelegeti de ce sunt bucuros?"
Peste cativa ani previziunile antrenorului suedez s-au indeplinit cu totul. Cei trei au jucat in nationala de tineret a Suediei care a invins... Anglia cu 3-1.
Silviu Lung jr., Gaman, Papp, Torje, Gardos sunt deja certitudini... Multumim si lui Emil Sandoi si intregul colectiv tehnic, cei care cu modestie si rabdare au construit mai mult decat o echipa nationala de tineret ci ne-a daruit sperante si chiar certitudini pentru viitor...
