Galeria Rapidului are in repertoriu un cantec aparte adresat lui George Copos. Un pod de piatra daramat de o apa se amesteca obscen cu o injuratura adresata actionarului majoritar al clubului. Respectiva scandare se aude in tribune de obicei cand suporterii nu mai identifica in mod clar un vinovat pentru jocul slab al echipei sau pentru rezultatul final al meciurilor. In astfel de situatii, Copos este cel mai la indemana vinovat.

Ca pe orice stadion, tonul scandarii il dau liderii galeriilor. Si tot ca pe orice stadion, foarte putini mai stau sa gandeasca daca injuratura are legatura cu realitatea sau daca nu cumva serveste unor interese anume.

Acum, cand despre Rapid se vorbeste folosind termeni precum “faliment”, “criza financiara”, “demisii”, “Liga a II-a”, suporterii, indiferent ca e vorba de cei din peluza sau de cei din Clubul Aristocratic, ii cer lui Copos sa vina langa echipa si sa rezolve situatia in care aceasta se afla.

La cativa kilometri distanta, din Ghencea, patronul Stelei poate privi amuzat situatia. Prostul de Copos nu i-a facut niciodata vagabonzi pe cei din galerie, prostul de Copos nu si-a trimis vreodata garzile de corp sa-i puna la punct cu pumnul pe cei care afisau bannere impotriva sa, prostul de Copos inghite de ani buni injuraturi pe banii sai fara sa riposteze.

Mai mult, prostul de Copos ar trebui acum sa renunte la contractul cu Taher care l-ar scapa de cheltuieli si i-ar aduce vreo 12 milioane de euro pentru a salva Rapidul.

Daca o va face, va obtine o singura recunostinta: va fi in continuare muza celor mai interesante injuraturi pe care galeria Rapidului le poate compune singura, singurica, impotriva tuturor blocajelor creative.