In limbajul voit corporatist, exista o expresie care glorifica o atitudine descria de sintagma “orientare spre rezultate”. Pe limba celorlalti, asta inseamna ca un angajat este mereu preocupat ca fiecare actiune a sa sa duca la obtinerea unui profit. Acel rezultate se trece intr-un program de calcul tabelar si-l multumeste pe cel pus sa verifice productivitatea angajatilor.

Daca pentru un moment am face din “tricolori” angajati pusi in slujba onoarei fotbalistice a Romaniei, suporterii ar fi cei care ar trebui sa le verifice si aprecieze acestora activitatea.

Dintr-o astfel de postura, fanii ar fi observat simbata seara ca “nationala” Romaniei a fost categoric “orientata spre rezultat”, iar filofozofia de gen a lui Piturca impinge jucatorii spre un fotbal care a dus la obtinerea finala a unui profit.

Diferenta si problema in acest caz ar fi ca suporterii nu sunt interesati exclusiv doar de rezultatul unui meci, ci si de jocul care duce la obtinerea acelui rezultat, de spectacolul unei evolutii, de atitudinea jucatorilor.

Nu de alta, dar oricat de logic-tampit ar putea suna, se poate spune intr-un limbaj deloc pretentios ca iubitorii de fotbal sunt niste tipi care chiar iubesc fotbalul.