Mai multi actionari, adica mai slabi In cultura multor popoare, exista o pilda extrem de populara: unde-s multi, puterea creste. La Dinamo, pilda s-a aplicat intr-un exercitiu care teoretic trebuia sa fie destept si modern.

Societatea pe actiuni care administreaza clubul are, de ani buni, mai multi actionari. Acum sunt 5: Badea, Borcea, Turcu, Savulescu, Walter. Netoiu graviteaza si el in jurul clubului din calitatea de oficial al unei societati care detine la randul sau 14% din Dinamo.

Daca ne uitam la afacerile dezvoltate de respectivii sau macar la succesul spontan pe care acestea l-au avut, ar trebui ca la Dinamo ideea de sanatate finaciara si de succes fotbalistic sa se impleteasca an de an spre castigarea campionatului.

Cu o exceptie care a durat cateva luni la Rapid, cand Copos i-a avut parteneri pe Talpes, Ostahie si Valvis, nici un club romanesc n-a reusit performanta de-a strange langa echipa mai multi oameni afaceri puternici, asa cum s-a intamplat la Dinamo.

Realitatea arata insa ca numarul nu determina forta in acest exemplu.

Structurile de la Steaua, Rapid, CFR Cluj, fiecare cu un singur actionar care finanteaza cea mai mare parte a necesitatilor respectivei echipe se dovedeste de ani buni superioara in ciuda evidentelor matematice.

Fiecare dintre acesti finantatori contribuie cu bugete superioare sau macar egale cu cel de la Dinamo si fiecare dintre acestia a dus o politica mai buna de transferuri, una dintre cele mai importante arii de activitate ale unui club de fotbal.

Un om al naibii de priceput la afaceri spunea ca nu conteaza actionariatul unei societati atat timp cat managementul acesteia este foarte performant.

Din pacate pentru dinamovisti, nici din aceasta perspectiva nu le pot veni sperante: la Realitatea Sportiva, Borcea a definit "competenta manageriala" a lui Netoiu prin capacitatea si curajul acestuia de a distruge echipa Craiovei si de-a-si pune intregul oras in cap.