Dupa ce a doborit record dupa record, dupa ce a reusit cel mai bun tur de campionat din istoria moderna a Ligii, triumfind chiar si pe Camp Nou, Realul s-a plictisit si s-a apucat sa joace FOTBAL. Rezultatul a fost unul pe masura: 0-1 cu Mallorca pe „Santiago Bernabeu” si eliminarea din Cupa Regelui inca din faza optimilor.
Ironic, nu? Cu sulita boanta a norocului in coaste si cu talismanul invincibilitatii pendulind deasupra capetelor ca o teaca a tuturor sabiilor lui Damocles, galacticii au inceput lejer uitindu-si pe banca trusa de prim si ultim ajutor alcatuita din „biciclistul” Robinho, „puncheur-ul ” Ruud si „ordinatorul” Sneijder. In virtutea semnelor destinale, „negul” acelui accidental „1-2” din tur, avea sa fie excizat si fara deranjul monstrilor sacri. Realul s-a relaxat, Schuster a iesit de sub obrocul tacticii, atit cit sa vada ca nu-l pindeste nicio aversa, nicio alunecare de teren si cit sa-si aminteasca ce frumos era cind juca... la Barcelona.
Mingea s-a lafait aproape numai in terenul Mallorcai, au aparut cavalcadele, eruptiile de alta data, pasele se legau minunat, ca-n vremurile de glorie ale spectacolului patronat de Zidane si Ronaldo. Si cu cit gluma se ingrosa, cu atit Drenthe si Iguain jucau mai frumos, cu cit Moya apara mai multe suturi, cu atit incursiunile lui Saviola si Baptista se ramificau, se rafinau si dadeau cep imaginatiei, ca si cum perspectiva esecului, in loc sa le toarne plumb in glezne, ii scotea dintr-o mlastina, ii curata de mil si de lipitori si-i trimitea sa se dea in tiribombe. 6 7% posesie, ocazii peste ocazii, suturi, driblinguri, lufturi spectaculoase(Baptista) -de departe cel mai frumos, mai consistent si mai dramatic joc al madrilenilor din ultimii ani.
Intrarile lui Robinho, Van Nisterlooy au incununat „apoteoza”, iar cind Realul, incremenit in avanposturile careului Mallorcai, si-a agatat coada ochiului de lobul minunat al lui Ibagaza, aproape savurindu-l, lucrurile au devenit clare: Realul nu mai era Real si realist, se ratacise undeva intre tinutul vrajitorului din Oz si mlastina lui Shrek, cautind urmele Barcei. Furata de euforia JOCULUI, muscind cu sete din „fructul interzis” al spectacolului, al atacului continuu, echipa din Madrid a reusit in chip magistral sa „faulteze” timpul, calculul, destinul si sa se inece frumos, ca Alba-ca-Zapada.
Nici macar Schuster nu s-a mai repezit sa-i faca respiratie gura-la-gura, pentru a-i smulge din trahee bucata fatala de visare. Si-a adus, probabil, aminte de nenumaratele jocuri cistigate chinuit, in ultimul minut, de campionatul cistigat in ultimele 10 minute, de cele 20 de ocazii ale lui Getafe care s-au „concretizat” intr-un 1-0 elucubrant, pentru echipa sa. A inteles, probabil, aberatia zicalei „norocul tine cu cei puternici” si poate chiar s-a bucurat, pentru ca, in premiera, dupa atitea zeci de meciuri, pe Santiago Bernabeu fotbalul a marsaluit triumfator impotriva rezultatului, „cu fotbal pre tactica strivind”!
Codrut Alin Feher, 36 de ani, Brasov, este cistigator al concursului "Talentul Anului" la Gala Premiilor Ioan Chirila 2007.
