Huliganii din Serbia sau Macedonia intretin conflictul etnic care a afectat deja aceste tari insa cel mai adesea nu sunt gasiti raspunzatori pentru faptele lor. Un articol de Aleksandar Manasiev, realizat in cadrul proiectului Balkan Fellowship for Journalistic Excellence.
Nikola spune ca baietii din gasca Komiti isi apara teritoriul, dar Blerim spune ca n-au ce apara, ca nu e al lor. Komiti erau mult mai putini, spune Nikola. Blerim zice ca se ascund in spatele politiei.
Si Nikola si Blerim au cam optspreze ani. Fac parte din gasti rivale, a caror dusmanie nu prea are nimic de-a face cu fotbalul. Anul trecut, cele doua grupari s-au confruntat in capitala Macedoniei, departe de orice stadion si fara nicio legatura cu sportul.
S-au luptat in fortareata medievala ce domina de la inaltime centrul orasului, aparandu-si cu pietre si cutite credinta si nationalismul.
“Este un razboi adevarat“ spune Blerim, un baiat slab si vorbaret, de vreo 17 ani, cu un interes precoce fata de politica. El este unul dintre Sverceri, sau “Contrabandisti”, o galerie de suporteri albanezi ce reprezinta o minoritate etnica in Skopje. “Pe stadion ne luptam cu vorbe” spune el. “Pe strada ne luptam cu pumnii. Ne aparam identitatea nationala cu sangele”.
Nikola, si el in varsta de 17 ani, face parte din Komiti, un grup de ultrasi duri reprezentandu-i pe macedoneni, majoritari in Skopje. “Cand vor inceta sa ne insulte?” se intreaba el referindu-se la albanezii care au blocat incercarea de a construi o structura in forma de biserica in interiorul fortaretei. “Nimeni nu distruge o biserica in tara noastra ortodoxa!”.
Ultrasii sunt cunoscuti pentru scandalurile si taraboiul din tribune – in Balcani insa ei si-au incordat muschii si pentru politicieni. In timpul razboaielor din anii ’90, peluzele stadioanelor au furnizat recruti unitatilor paramilitare din fosta Iugoslavie. Cei mai faimosi erau Tigrii, o militie formata in mare parte din huligani sustinatori ai echipei Steaua Rosie Belgrad, condusi de Zeljko Razantovic, bine cunoscut sub numele de Arkan.
Vechii capi ai militiilor au fost fie ucisi, fie trimisi in fata tribunalelor pentru crime de razboi, dar noile generatii de ultrasi din regiune se bucura de o notorietate care trece dincolo de stadioane, extinzandu-se in societate si politica.
Huliganii din Serbia au protestat fata de parada pentru drepturile homosexualilor iar, recent, au fost in atentia presei dupa ce au agresat jucatorii echipei de fotbal a Angliei, categoria sub 21 de ani.
In Macedonia - care a depasit pericolul razboiului civil abia acum zece ani - izbucnirile huliganilor apar adesea dupa tulburari politice. Tara este guvernata de o coalitie de partide nationaliste marcata de conflicte, care au nevoie de sprijin reciproc, dar care altfel se dusmanesc profund. Politica tarii este definita de problemele entice, in aceeasi masura in care ele ii dezbina pe ultrasi.
Schimbarile din parlament au dat tonul confruntarilor de pe stadion si de pe strada. De exemplu, lupta de la fortareata dintre cele doua grupari, Komiti si Sverceri, a fost starnita de o disputa intre partidele din coalitie.
Sa fie ultrasii din Macedonia un instrument convenabil la mana politicienilor aflati in conflict? Sau doar o simpla cale de manifestare a agresiunii masculine si animozitatii de natura etnica? Politicienii si asociatiile suporterilor se afla intr-o simbioza, in care influenta se obtine contra sustinere.
Marile partide politice au intr-adevar legaturi vechi cu cluburile de fotbal si suporterii lor. Ele neaga insa orice legatura cu ultrasii violenti.
Si totusi, interviurile cu suporteri divizati dupa criterii etnice arata ca acestia se considera infanteria cauzei nationaliste care domina politica. Desi unii suporteri pretind ca se tem de justitie, violenta lor scapa adesea fara sanctiuni serioase. in timp ce huliganii din vestul Europei sunt stigmatizati, ultrasii macedoneni se asteapta ca actiunile lor sa le consolideze statutul.
“Totdeauna ne sunt deschise usile autoritatilor, companiilor sau partidelor politice” ne spune un tanar de 22 de ani din Tetovo, lider al celor cunoscuti sub numele de Ballisti, suporteri ai clubului de fotbal FK Shkendija.
Chiar daca a fost acuzat de cateva ori de comportament violent, inclusiv de atacarea unui politist, el pretinde ca nu a fost retinut niciodata pentru mai mult de zece zile.
Mostenitori ai razboinicilor
In mare masura, Macedonia a iesit nevatamata din razboaiele balcanice ale anilor ’90; in 2001 insa tara parea ca va deveni inca o victima a sangeroasei prabusiri a Iugoslaviei.
Minoritatea albaneza, reprezentand un sfert din populatia tarii, se plangea de mult timp de discriminare. Incurajate de infrangerea fortelor sarbe in Kosovo, gherilele albaneze au declansat lupta impotriva unei armate dominate de populatia majoritara. Violentele au escaladat, orasele erau dezbinate si mii de oameni au fost stramutati.
Pacea a fost negociata la nivel international si in 2001 violentele au fost oprite de Acordul de la Ohrid, care le-a acordat albanezilor mai multa autonomie si autoritate. Gherilele au ajuns in guvern, ca membre ale coalitiei.
Dincolo de aparente, tensiunile mocneau. Mare parte din tara este divizata propriu zis intre doua comunitati. Multi macedoneni cred ca albanezii au obtinut mai mult decat li se cuvenea in urma acordului de pace. Pe de altaparte, albanezii ii acuza pe macedoneni de permanenta subminare a acordului de la Ohrid. Si acolo unde retorica provocatoare a dus la confruntari de strada, ultrasii s-au aflat in primele randuri.
Suporterii echipelor de fotbal macedonene isi acuza in mod obisnuit rivalii ca sunt mana-n mana cu politicienii. Albanezii aduc exact aceleasi acuzatii macedonenilor. Ambele tabere neaga acuzatiile.
Lazar Nanev, judecator cu experienta care a judecat multi huligani, spune ca e greu sa dovedesti o legatura intre politicieni si ultrasii violenti. si totusi, multi fani cunoscuti cauta protectia politicului. “Unii vor sa fie identificati cu partidele politice pentru a dabandi avantaje personale sau privilegii” spune el. “Este unul din cele mai periculoase fenomene din societatea noastra”. Ivan Anastasovski, cadru universitar si membru al board-ului Federatiei macedonene de fotbal, spune ca partidele cred ca este in interesul lor sa pastreze legaturi puternice cu suporterii.
“Ii vad ca pe niste potentiali votanti si activisti in perioadele electorale” spune el. Ca rasplata pentru sustinerea lor, sefii ultrasilor capata slujbe bune in sectorul public, unde se poate face cariera daca ai legaturi stranse cu partidele aflate la guvernare.
“Conducatorii galeriilor macedonene si albaneze primesc posturi bune in institutiile de stat, in administratia vamilor, in partide sau administratie” spune Mitre Trajkovski, fost politist de rang inalt si responsabil de securitate in cadrul federatiei de fotbal. Nationalismul ultrasilor nu este sanctionat deschis de politicieni, dar nici nu pare sa le afecteze perspectivele. Multe grupuri glorifica fara jena persoane care au luptat in conflictele din regiune cu mai bine de zece ani in urma.
Tribunele din care membrii gruparii Komiti isi privesc echipa – Vardar Skopje – sunt decorate cu banere care il sustin pe Johan Tarculovski, liderul unic al ultrasilor, actualmente in inchisoare pentru crime de razboi. El a fost condamnat de Curtea de la Haga pentru uciderea in 2001 a sapte etnici albanezi.
In acelasi timp, ceilalti suporteri, Ballisti, ii idolatrizeaza pe rebelii albanezi. In luna mai a acestui an, o delegatie a ultrasilor a mers in Kosovo in semn de respect fata de Adem Jasheri, lider de gherila ucis in 1998, pe care multi sarbi il considera terorist.
Fanii ies in strada ori de cate ori cresc tensiunilepolitice. Dupa o serie de crime cumplite in aceasta primavara, puse pe seama conflictului etnic, Komiti au protestat fata de radicalismul islamic. Ballisti s-au alaturat contra-protestelor din zonele cu populatie albaneza.
Anul trecut conflictul de la fortareata a izbucnit dupa ce principalul partid macedonean din coalitie, VMRO-DPMNE, a ordonat ridicarea unei constructii asemanatoare unei biserici pe locul pe care s-a aflat o veche biserica. Locul se afla in interiorul fortaretei orasului Skopje, intr-o zona pe care etnicii albanezi o considera a lor. Liderii partidului albanez din coalitie, DUI, au criticat planul de a ridica o constructie crestina in partea lor de oras, iar tinerii membri ai comunitatii au incercat sa opreasca lucrarile.
Macedonenii au marsaluit catre fortareata in semn de protest, condusi de un grup de Komiti, mobilizati pe forumuri si Facebook. Au fost intampinati de o multime de albanezi, inclusiv Sverceri. In lupta care a urmat, Blerim si Nikola s-au vazut ca urmasi ai celor care s-au luptat acum mai bine de zece ani. “Nu pot ingadui ca lupta lui sa fie in zadar” spune Blerim despre tatal lui, care a luptat in gherilele albaneze in 2001. Fratele lui Nikola era soldat in armata macedoneana la vremea respectiva. “[Albanezii] spuneau ca lupta pentru drepturile omului, de fapt se luptau pentru o Albanie mare”, spune el.
Joaca cu focul
Cand spiritele s-au linistit dupa lupta de la fortareata, politia i-a adunat pe suspecti. Cincizeci si patru de suporteri au fost retinuti – 27 de la Komiti, 27 de la Sverceri. Peste zece fani si patru politisti au fost raniti. Dar, nimeni nu a ajuns la inchisoare.
Fanii arestati nu au fost chemati la proces. Deliberarea a fost scurta, iar pedepsele identice – trei luni cu suspendare, in conditii de buna purtare. Ceea ce inseamna ca suporterii vor scapa de inchisoare daca se feresc de probleme in urmatorii doi ani. In fata legii, toti – gruparile in ansamblu, dar si fiecare membru luat separat – pareau a fi la fel de vinovati. Decizia reflecta dificultatea de a stabili vina individuala intr-un caz de violenta colectiva.
Pe de alta parte, decizia atat de convenabila a nascut suspiciunea ca judecatorii au fost extrem de atenti la aspectele politice ale cazului. Un membru al gruparii Komiti, care a dorit sa-si pastreze anonimatul, a repetat acuzatia ca decizia i-a favorizat pe rivali, o idee impartasita de ambele tabere. Decizia de a inchide ambele tabere in acelasi timp a functionat in avantajul echipei Komiti, care s-a putut bucura de clementa manifestata fata de Sverceri. “Ne bucuram ca am fost judecati odata cu ei, pentru ca altfel am fi primit pedepse mult mai grele” spune el.
Tribunalul penal din Skopje neaga ca ar fi acordat pedepse blande din cauza sensibilitatilor politice. “Noi nu luam decizii politice” a declarat purtatorul de cuvant pentru BIRN. “Noi nu facem decat sa aplicam legea”. Cluburile de fotbal sustinute de macedoneni si albanezi au vechi legaturi cu partidele politice, spun unii observatori. Acest lucru reflecta – in parte – politizarea extrema a unei societati in care afilierea politica determina in mare masura afacerile sau viata culturala. De exemplu, suporterii Komiti au constituit scheletul aripei tinere a partidului VMRO-DPMNE, in timpul anilor ’90.
In prezent, totusi, ultrasii sustin ca nu primesc favoruri sau finantare din partea politicienilor. Potrivit codului scris de conduita, care circula sub forma de brosura, in gruparea Komiti sunt bineveniti reprezentanti ai intregului spectru politic, de la anarhisti la ultranationalisti. Brosura subliniaza ca se va renunta la orice afiliere politica si ca nu se vor face diferente in functie de ierarhie.
“Grupul nostru include suporteri ai catorva partide politice, dar nu suntem o prelungire a acestora” ne-a spus un membru Komiti de rang inalt. Ca multi dintre tovarasii sai, nu si-a dezvaluit numele din cauza interdictiei celor din clanul Komiti de a vorbi cu jurnalistii. Liderii gruparilor albaneze s-au temut si ei sa-si dea numele, dar au recunoscut avantajele statutului lor.
Un lider al (clanului) Ballisti din orasul Tetovo a declarat ca nu crede ca numeroasele sale certuri cu legea i-ar afecta in vreun fel perspectivele. Totusi, el afirma ca majoritatea suporterilor care au neplaceri trebuie sa fie mai atenti. “Sprijinul cluburilor de fotbal ne poate ajuta sa gasim de lucru, dar celalta fata a monedei o constituie problemele cu politia. Daca esti condamnat si ai cazier, consecintele s-ar putea vedea pe viitor“.
Un alt lider Ballisti, care a vorbit sub conditia anonimatului, pretinde ca, dupa ce a fost judecat pentru violenta, s-a ales doar cu o amenda. “Daca m-ar fi judecat intr-o alta tara, as fi putut capata cu usurinta o condamnare la inchisoare“.
El spune ca si prietenii lui au scapat usor dupa ce fusesera acuzati de violenta., fara macar sa se deranjeze sa asiste la proces. Cele mai multe astfel de cazuri s-au soldat cu condamnari cu suspendare sau amenzi, a adaugat el. Desi relatiile dintre ultrasi si partidele politice sunt in cel mai bun caz neoficiale, exista o legatura clara intre partide si cluburi.
In parte o consecinta a desfasurarii evenimentelor, s-ar putea ca aceste legaturi sa se datoreze si unor necesitati financiare. Spre desoebire de cluburile din Occident, oricare dintre taberele macedonene ar putea fi cu greu considerate niste afaceri profitabile, de succes. Ele nu isi recupereaza costurile numai prin venituri. Biletele sunt ieftine si putine posturi de televiziune cer drepturi de difuzare.
In schimb, cluburile depind mult de sponsori ca sa poata supravietui. Multe cluburi primesc bani de la administratia locala, dar atrag totodata si interesul oamenilor de afaceri bogati. BIRN nu a gasit probe din care sa reiasa ca banii veniti din buzunarul public ajung la extremisti. Totusi, Ivon Velicikovski, un lider al Partidului Liberal, de opozitie, afirma ca, in multe cazuri, ar putea fi o legatura indirecta.
Se stie ca cluburile isi finanteaza suporterii, oferindu-le bilete ieftine sau reduceri la transport atunci cand echipele joaca in deplasare. Potrivit lui Velichkovski, acest lucru da nastere unei legaturi indirect intre suporteri si oricare partid politic se intampla sa controleze autoritatile locale. “Unele grupuri de suporteri depind de administratiile locale, care la randul lor sunt conduse de partidele de guvernamant“, spune el.
Bravada inlocuieste violenta
La nord de Macedonia se afla Serbia, unde legaturile dintre huliganii din fotbal si partidele de guvernamant au slabit comparativ cu zilele de glorie din anii ’90.
Spre deosebire de Skopje, Belgradul nu este un oras divizat din punct de vedere etnic. Cum conflictele nationaliste care sa le atraga atentia sunt mai putine dupa destramarea fostei Iugoslavii, cei mai mari extremisti din Serbia s-au orientat spre crima organizata, ascunzandu-se sub paravanul huliganismului.
Sasa Todorovic, principalul responsabil de la politia din Belgrad care se ocupa de violentele din lumea sportului, afirma ca bandele criminale au o ierarhie asemanatoare cu cea a politiei. “Sunt mai multe grade, de la comandanti la gardieni, si fiecare are rolul sau“, spune el.
Cartierele din centrul Belgradului sunt pavoazate cu graffiti care cer “Libertate pentru suporteri“ – o referire la faptul ca multi ultrasi se afla acum in inchisoare, fiind acuzati de atacuri, incendieri, trafic de droguri si crime. “Ei pretind ca au comis aceste fapte din patriotism, pentru tara sau pentru credinta, dar nu urmaresc decat interesul financiar“, declara Milan Stanic, seful Departamentului de Ordine Publica din Serbia.
Ca si in Macedonia, multi cred ca instantele se arata mai blande fata de suporterii violenti. Stanic aminteste cazul unui suporter al clubului Partizan, care a lovit un adversar cu o crosa de baseball in abdomen. “A fost condamnat la un an inchisoare cu suspendare. Ma indoiesc ca o asemenea pedeapsa l-ar face sa se indrepte sau ar constitui un exemplu pentru ceilalti“ spune el.
Asa cum extremistii din intreaga lume pretind ca urmeaza exemplul faimosilor huligani britanici din anii ’80, la randul lor, si oamenii legii ii iau ca model pe britanicii de azi in abordarea suporterilor violenti.
Glasgow este orasul cluburilor de fotbal Rangers si Celtic, sustinute de comunitatea protestanta si, respectiv, de cea catolica. Suporterii inraiti ai celor doua cluburi isi transpun deseori rivalitatea sportiva in spirit de secta. Politia locala se bazeaza pe diverse legi destinate in mod special huliganilor. Cu timpul, spun ei, pedepsele au ajutat la prevenirea violentelor.
“Impotriva suporterilor care incalca legea exista amenzi usturatoare “, declara un purtator de cuvant al politiei din Strathclyde. “Cerem chiar interzicerea accesului pe stadion“. Intrebati cum ar riposta in cazul unei altercatii in masa precum cea din Skopje, un purtator de cuvant a precizat ca fortele ar incerca sa gaseasca o solutie impreuna cu parteneri din ambele comunitati, s-ar consulta cu toata lumea, de la prelati la politicieni, cu municipalitatea si chiar cu cluburile.
Totusi, in privinta peluzelor, unii afirma ca politia britanica a mers prea departe. “Exprimarea identitatii nationale a devenit un delict “, declara Jeanette Findlaz, presedinta Trustului Celtic, mentionand ca multe cantece traditionale au fost interzise pe stadion. “Un baiat din Edinburgh a fost arestat pentru ca se inchina prea ostentativ“.
Dougie Brimson, care a scris despre huliganism, recunoaste ca autoritatile britanice au reusit sa previna multe violente grave. Dar el avetizeaza ca, pana la urma, masurile lor draconice ameninta libertatile cetatenesti ale fiecaruia. “Acum este legal ca un politist din Marea Britanie sa ridice pasaportul unei persoane daca suspecteaza ca ar putea crea probleme la un meci de fotbal in strainatate“, spune el. “Nici macar nu au nevoie de probe. Asta nu e bine. Nu e bine deloc“.
Brimson afirma ca, drept rezultat al inaspririi legislatiei, violentele huliganilor au fost inlocuite de o bravada zgomotoasa. Totusi, el crede ca barbatii vor fi in continuare atrasi de huliganism ca de o “a doua familie”.
