In varsta de 24 de ani, Rochette a declarat la sosirea in Montreal ca este "extrem de mandra de lupta pe care a castigat-o la Vancouver": "M-am dus la Vancouver convinsa ca o sa intru intr-o batalie, dar aceasta a fost mult mai dura decat m-am asteptat. Am fost binecuvantata cu foarte multa dragoste. Stiu ca mama mea ar fi vrut sa sarbatoresc acest moment olimpic", a declarat Rochette, potrivit presei canadiene.
Dupa ce a primit cumplita veste, Rochette a anuntat ca nu va renunta la participarea la JO si ca va concura in memoria mamei sale. Joannie a executat doua programe emotionante la Vancouver, fiind ovationata in picioare de miile de spectatori din tribune. A fost recompensata cu medalia de bronz, fiind prima patinatoare canadiana premiata la Olimpiada, dupa Elizabeth Manley (medalia de argint) la JO din Calgary, din 1988.
La intoarcerea in Montreal, Rochette a dezvaluit mesajul care a facut-o sa poata merge mai departe: "O fetita mi-a scris ca acelasi lucru i s-a intamplat si ei. Mi-a spus ca a doua zi avea un concurs, dar a continuat si a reusit sa castige o medalie. A adaugat: <daca eu am putut, atunci poti si tu sa faci acelasi lucru>. Pentru mine, acest mesaj a fost sursa de inspiratie", a marturisit patinatoarea.
Rochette a promis ca se va intoarce in curand pe gheata, la mondialele din Italia.
Sint foarte mindru ca tipa asta a reusit. E superb cum a reusit sa isi controleze emotiile.
Poate fi o pilda pentru noi toti.
Ionut
Montreal
Nici un parinte adevarat nu si-ar dori copiii subjugati de un doliu ipocrit, de 'traditie'.
Felicitari pentru puterea de a fi depasit acest moment atat de greu, si pentru performanta deosebita !
Dana
E de fier domnisoara, dar eu cred ca oricum ar fi fost bine.
Este super ca Rochette a reusit sa depaseasca acest teribil eveniment si sunt convinsa ca mama ei si-ar fi dorit acelasi lucru, sa-si indeplineasca un vis pentru care a muncit atat...
PS. Remarc acum, odata in plus, cat de extraordinar de important este sa fii bine inteles...