Ruben Gonzalez (47 ani), singurul sportiv care a participat la JO de iarna in patru decenii diferite (1988, 1992, 2002 si 2010) si cel mai varstnic sportiv din proba de sanie de la JO de iarna de la Vancouver se retrage din competitii, in memoria prietenului si colegului sau, Nodar Kumaritashvili, decedat vineri in timpul unui antrenament.

Gonzalez s-a nascut in Argentina, dar de la sase ani traieste in Houston. In primii treizeci de ani in care a concurat era inspaimantat de sanie: "La curbe ar trebui sa respiri, dar eu imi tineam rasuflarea pentru ca e mai usor asa atunci cand esti speriat de moarte. Cu toate ca oamenii cred ca noi, cei ce concuram la sanie suntem neinfricati si ne place sa ne asumam riscuri, nu e asa. Nimeni nu ar trebui sa gandeasca asa. Noi suntem analisti, exact ca inginerii sau pilotii de teste. Cei neinfricati abandoneaza in primul sezon", a povestit argentinianul presei canadiene.

A facut sacrificii pentru a-si urma visul. A acumulat datorii de 50.000 de dolari doar pentru a participa la Olimpiada de la Salt Lake City. Si-a rupt o mana si un picior in timpul antrenamentelor, a fost nevoit sa imprumute o sanie pentru a concura, dar nu a renuntat. Pentru ce? "80% dintre sportivii de la JO nu au nicio sansa sa castige. Medalia lor este defilarea din timpul ceremoniei de deschidere. Olimpiada nici macar nu se refera la sport, ci la visuri, puterea spiritului uman".

S-a retras din competitii pentru cativa ani, dar la 45 de ani s-a hotarat sa se reintoarca. A inceput sa se antreneze in Letonia, acolo unde l-a intalnit pe Nodar Kumaritashvili. "El nu vorbea engleza, eu nu stiam rusa. Ne intelegeam doar prin semne. Nodar cunostea pista si intotdeauna venea la mine sa ma invete. M-a ajutat mult. El, un pusti de 19 ani a ajutat un batran ramolit ca mine. Nodar era genul de persoana cu care vroiam sa semene copiii mei atunci cand vor creste", a declarat sportivul de 47 de ani.

Moartea prietenului sau l-a intristat enorm. "Nici macar nu stiam daca mai vreau sa merg la ceremonia de deschidere. M-am luptat cu acest gand doua ore in timp ce veneam spre Vancouver. Abia cand am ajuns acolo m-am gandit: Nodar ar fi fost ca mine, unu din cei 80%, care s-ar fi bucurat doar pentru ca se afla acolo. Daca va uitati la mine in timpul defilarii de la ceremonia de deschidere ma veti vedea sarind. Jucam un rol, am facut-o pentru el".

Dupa doua zile de la moartea lui Kumaritashvili, Gonzalez a vazut un titlu intr-un ziar: "Pista nu a cauzat accidentul" si s-a gandit: "Cu siguranta ca acest titlu a fost scris de un avocat. E adevarat ce scrie acolo, dar nu spune povestea. Nu eroarea de pilotaj a cauzat accidentul. Lipsa unui perete in acea curba a cauzat moartea. Punct". Dupa accidentul georgianului, organizatorii au modificat pista: "Daca nu ar fi ridicat acel zid la curba 16 probabil nu as mai fi concurat", marturiseste argentinianul.

A concurat si a terminat pe ultimul loc, facand haz de necaz: "Se pare ca am o atractie aparte pentru ultimul loc. Unii ar trebui sa se straduiasca din greu pentru a-mi fura ultima pozitie".

Inainte de moartea prietenului sau, Gonzalez nu s-a gandit la retragere: "In urma cu cateva saptamani nu as fi spus ca ma retrag. Vroiam sa concurez in continuare. Accidentul lui Nodar mi-a aratat insa ca sunt lucruri mai importante de facut in viata".

"Sper ca tot ceea ce am facut sa fie sursa de inspiratie pentru toti oamenii, sa le arat ca indiferent ce varsta ai poti sa-ti urmezi visul. Poti chiar sa concurezi la Olimpiada", a declarat Ruben Gonzalez, care isi incheie cariera la sanie la 47 de ani.