Va propun un experiment: incearcati sa va dati seama cum se numeste programul de stiri sportive al Pro TV. Teoretic, ar trebui sa fie usor. Este vorba de cel mai urmarit program de gen de pe piata si una dintre productiile care inregistreaza cele mai mari rating-uri ale postului. Si totusi, sunt convins ca foarte putini dintre cei care urmaresc aproape zilnic acest program stiu ca denumirea exacta este "Stirile Pro TV din Sport".

De ce?

Pentru ca e mai usor sa spui c-ai vazut la Pro TV decat la "Stirile ProTV din Sport". Pentru ca e o titulatura greu de retinut. Pentru ca postul nu a investit in promovarea acestei denumiri. Pentru ca nu are un logo memorabil. Pentru ca...

Totusi, poate n-ai chef de Pro TV. Poate nu-ti place Pro TV. Bun. Cum se numeste jurnalul sportiv de la Antena 1?

Exista o oarecare sansa sa ghicesti denumirea corecta. Spun asta pentru ca oamenii de la Antena au facut o chestie desteapta si au investit in promovarea denumirii printr-un efort consistent de marketing (promovare in Gazeta Sporturilor, www.gsp.ro, bannere pe stadioane, mentiuni in timpul comentariilor din Liga 1, Cupa Romaniei etc.)

Dar cat de usor este de retinut o denumire care presupune rostirea a nu mai putin de 13 silabe? ... "Sti-ri-le Spor-ti-ve a-le An-te-nei 1 (u-nu)". Cam greu, nu?

Nici CNA nu stie cum ii cheama

In fine, daca am merge mai departe am descoperi ca programele de stiri sportive ale altor 4 televiziuni sunt denumite identic - "Sport" si le lipseste din identitatea vizuala un logo memorabil.

Astfel, nu mai e de mirare ca pana si institutia care monitorizeaza atent productiile TV, Consiliul National al Audiovizualului (CNA), are dificultati majore sa le zica pe nume. Zilele trecute, CNA a sanctionat Stirile Pro TV din Sport cu o somatie publica pentru difuzarea unei informatii legate de activitatea unui politician. Stiti cum i-a zis programului sanctionat? "Sport".

Cum sa imiti liderul si sa-i intaresti brandul

Un alt nivel la care programele de stiri sportive ar putea sa-si defineasca identitatea este continutul. Din pacate pentru acestea, toate programele par sa munceasca pentru brandul liderului Pro TV de vreme ce au ales sa-l imite si astfel sa-l intareasca.

Lucrul nu ar trebui sa mire foarte tare. In mare, inainte sa porneasca pe acest drum, majoritatea redactiilor sportive au avut de ales intre:

- a fi diferiti in incercarea de-a castiga un public dornic sa consume altceva

- a imita liderul pentru ca pe poteca acestuia s-a plimbat succesul de cand se masoara electronic audientele in Romania

Prima alegere ar fi fost una riscanta. Presupunea investitii mari, oameni multi, foarte valorosi, foarte bine platiti. Iar rezultatele ar fi putut intarzia.

A doua alegere a fost aproape unanim imbratisata. Modelul deja exista si asigura rapid audienta, ceea ce este de departe cel mai important lucru pentru orice program din grila unui post comercial. Aproape ca nici nu mai conteaza faptul ca aceasta alegere vine la pachet cu o pozitionare de la locul 2 in jos in topul celor mai urmarite programe de acest tip.

Cine pierde in aceste conditii?

Bine ca nu e vreun politician pe aici care sa strige din toti rarunchii: "Telespectatorul!". Ar fi o enormitate, pentru ca publicul are posibilitati variate de-a se informa despre sport, nu sta in jurnalul sportiv al vreunei televiziuni.

E greu sa spui ca exista pierzatori in conditiile in care si programul de pe locul 7 in topul celor mai urmarite jurnale sportive face o audienta peste media postului care-l difuzeaza, atrage publicitate si aduce profit.

Eu cred insa ca exista macar trei televiziuni care pot face astazi, fara sa se supuna la riscuri deosebit, o schimbare profunda de gandire a jurnalelor de sport care sa le aduca beneficii mai mari pe termen mediu si lung.

In primul rand e vorba de postul public, TVR 1, post care deja manifesta unele zvacniri in aceasta directie si care are absolut toate resursele descrise mai sus sa faca acest pas.

Celelalte doua sunt televiziunile de stiri: Realitatea TV si Antena 3. In primul rand, pentru ca ambele au jurnale de sport care de multe ori par in dezacord cu restul continutului editorial. Iar in al doilea rand, pentru ca ambele au o structura a publicului care nu numai ca le permite schimbarea, dar chiar le-o cere.