Campioana mondiala absoluta la gimnastica, Maria Olaru a scos o carte autobiografica (lansarea oficiala va avea loc pe 4 iunie), in care povesteste pasaje din viata de gimnasta. "Pretul aurului. Sinceritate incomoda", este titlul cartii. "Mi-a indesat cateva palme de invatatura, si are domnul Bellu o mana grea", povesteste Maria, conform Gazetei Sporturilor.
Aici poti citi intreg materialul.
Pasaje din cartea Mariei Olaru, conform Gazetei Sporturilor:
"Am avut o zi foarte proasta. La antrenamentul de dimineata am mers prost. De cand m‑am trezit din pat ma durea spatele foarte tare. Atunci la antrenament nu am putut sa fac mai nimic. Cand a vazut d‑nul Carpinisan ca fac prost la treisaizeci, a inceput sa ma bata. Mi‑a tras trei palme pana la barna.
La barna am stat in fata lui in pozitie de drepti si iar mi‑a tras o palma, apoi m‑am urcat din nou pe paralele si iar am facut prost pentru ca ma durea spatele din ce in ce mai tare. Cand m‑am dat jos, iar m‑a batut, mi‑a dat cu palma peste fata si m‑a trantit jos pe parchet, cand eram jos acolo a inceput sa ma calce in picioare. Plangeam foarte tare. Mi s‑au umflat ochii si fata. La ochi eram putin vanata" - Maria Olaru.
"Dupa‑amiaza a fost teroare. Am inceput cu sol, m‑a batut si s‑a purtat urat cu mine. Mi‑a dat de doua ori tare cu cauciucul peste fund. Dupa ce m‑a batut, nu am mai facut nimic. Ii faceam in contra si faceam mutre. Apoi m‑a trecut la sarituri. Acolo mi‑am batut joc de ea, atunci Lili Cosma m‑a dat afara din sala. Am stat in vestiar tot schimbul, apoi m‑a chemat la paralele.
Acolo am mers bine cu o singura exceptie, m‑am lovit la coaste. Dupa antrenament mi‑a zis ca nu mai face niciodata cu mine sarituri si mi‑a mai spus catar incapatanat. Era iute la manie si la meserie. La început, când vedeam ce le facea celorlalte... ma cam umpleam de groaza. Eu, care veneam de acasa cu spaimele si obsesiile mele - era tocmai ce nu‑mi trebuia. Uneori, teroarea e mai greu de suportat cand te temi ca vei fi pedepsita, decat pedeapsa in sine"- Maria Olaru.
"Partea si mai groaznica a urmat dupa aceea: parintii Andreei Ulmeanu au fost convocati la scoala, caci antrenorii principali voiau s-o exmatriculeze, ca sa dea un exemplu pentru toate celelalte. Asa se face ca eu (altfel, prea obisnuita cu violentele fizice care imi maltratasera copilaria) a trebuit sa asist si la o scena cumplita, pe care nu o pot uita.
Acolo, in sala, pe aparatul numit „sol”, in fata tuturor, tatal colegei noastre si-a scos cureaua de la pantaloni, a pus-o jos si a batut-o, lovind-o cu salbaticie, parca incitat de plansetele si contorsionarile ei. A fost un spectacol degradant si, pentru mine, traumatizant. Despre omenie sau utilitate, ce sa mai vorbim? Nimeni n-a intervenit, in vreun fel, sa i-o scoata din maini. De furie si de rusine, am plans, apoi, tot antrenamentul.
La sfarsitul sedintei de pregatire, il aud pe domnul Bellu (n.r. Octavian Bellu): «Olaru, ia vino-ncoace!… Ce-i asta la tine? Tu crezi ca pentru tine ar plange vreuna?». Si iar… jart… trosc, mi-a indesat cateva palme de invatatura. si are dl. Bellu o mana grea!… Dar dreptate a avut: niciuna dintre fete, desi se petrecuse sub ochii lor, nu a reactionat in vreun fel. Nu le privea pe ele" - Maria Olaru.
"Stateam ca proastele si salivam de pofta"
"Drumul Deva-Bucuresti, strabatut cu microbuzul lotului, trece peste Dealul Negru. Intr‑un loc, de o parte si de alta a soselei, se afla insirate un fel de dughene care ofera covrigi calzi, mici si gratare. Afacerea are mare cautare, foarte multe masini opresc pentru ospat.
Oricum, toata zona este bantuita de un miros innebunitor pentru orice om normal, daramite pentru cei flamanzi. Celor mari din microbuz (oameni si ei, nu?) li se facea pofta. Ca si noua, celor mici.
Cum sa nu opresti? Se facea cate o scurta escala. Antrenorii coborau sa manance, iar noi, «obiectele muncii», ramaneam cuminti acolo, in masina. Oricat am fi ferecat geamurile, degeaba... Stateam acolo ca proastele si salivam de pofta" - Maria Olaru.
Coloana de Titan
"Durerile de spate, in zona lombara, au aparut brusc si s‑au dezvoltat vertiginos. Nu doar ca mi‑au stanjenit si aproape imediat mi‑au blocat miscarile. Dar s‑a instalat o durere insuportabila, dublata de anchilozarea tuturor segmentelor corporale care implicau coloana. Jale! (...) In cele din urma, am fost consultata de seful Clinicii de Politraumatologie, doctorul Dan Negoescu. Un specialist priceput, atent si responsabil. Spre norocul meu, venea la Timisoara, ca sa consulte, si un eminent specialist ungur: doctorul Robert Veres, intemeietorul chirurgiei spinale.
Dumnealui m‑a examinat, mi‑a facut toate investigatiile si m‑a programat pentru temuta interventie, in clinica lui de la Budapesta. De pe urma ei, aveam sa port in coloana, toata viata, o tija de titan.
Atunci am aflat despre acest metal: doua dintre cele mai folositoare proprietati ale sale sunt rezistenta la coroziune si raportul duritate‑greutate mai bun decat al oricarui alt metal. Mai usor ca aluminiul, mai dur ca otelul. Numai bun pentru una ca mine, nu?" - Maria Olaru.
"Momentul retragerii si marul stricat"
"Mi‑am anuntat retragerea si aproape toti stiau ca ma tin de cuvant. Unii poate nu credeau, dar sperau. Ajunsa la camin, m‑am aruncat in problemele administrative. Stateam pe ganduri, la fel de singura, in camera mea. Televizorul, dat la cel mai mic nivel sonor (abia il auzeam de acolo, de langa el), imi retinea o minima atentie, caci tocmai se transmiteau niste reclame imobiliare, care ma interesau in mod deosebit. Cand... s‑a deschis usa si a intrat doamna Mariana.
Nu era in cea mai buna dispozitie posibila, lucru pe care l‑am simtit din prima. S‑a repezit glont si mi‑a inchis - cu un gest de comandant absolut - televizorul. «Draga, n‑ai de gand sa te mai potolesti? Nu vezi ca deranjezi pregatirea celorlalte, care mai vor sa faca gimnastica?!». Am avut inca o data confirmarea atitudinii sale constante fata de mine. Voia, biata de ea, sa scape de «marul stricat». Oare se temea sa n‑o contaminez si pe dansa? Nicio sansa" - Maria Olaru.
Maria Olaru, dezvaluiri din viata de gimnasta: "Mi-a indesat cateva palme de invatatura, si are domnul Bellu o mana grea..."
de A.I. HotNews.ro
Marţi, 31 mai 2016, 10:25 Sport | Alte sporturi
Citeste mai multe despre octavian bellu • maria olaru • ce gimnastica
16258 vizualizari
Top 5 articole cele mai ...
Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
2) Daca tatal meu m-a batut de cateva ori ( el zice ca pe drept, eu ca pe nedrept ) inseamna ca il denigrez spunind asta ? N-am uitat bucuriile pe care mi le-a oferit care sunt mai multe decat dojenile sau bataitele. Asa si cu cartea, sa vedem ce spune Maria despre antrenori ca parere generala , nu doar relatarea unor momente nasoale. Eu cred ca le este recunoscatoare pentru ce au facut ( la modul general) pentru a deveni campioane.
3) Faptul ca Belu si Bitang sunt practic niste " zei " ai gimnasticii, nu inseamna ca nu au slabiciuni sau momente de nervozitate. Chiar si Bella Karoly (n.b. antrenor roman de gimnastica inainte de era Belu, cu performante si in SUA !) le altoia pe Nadia , Teodora and Co. ATENTIE ! Acele cateva lovituri NU ERAU REGULA si o spune chiar Maria Olaru.
4) Romanu' mai are o meteahna : cica daca a fost un super mare sportiv ( actor, scriitor , pictor , profesor universitar, academician etc ) NU AI VOIE sa-l dojenesti cand greseste, chipurile ne terfelim valorile si nu le apreciem. Ca si cum Hagi avea timp de altele in pauzele de fotbal ( vezi : Sa facem bine , ca sa nu facem rau ). Pai daca e pe asa mafiotii ar trebui sa se orienteze spre gloriile Romaniei, cand isi aleg criminalii profesionisti, ca nu te poti atinge de ei nici macar cu o floare...
5) doamna Lipa da cu muc... in fasole din nou, dupa episodul "imnul Romaniei ". Apropo, stie cineva ce a facut ministresa in 6-7 luni de zile ? Sau altfel spus, puteti numi un ministru al sportului mai insipd, inodor si incolor, ca sa nu spun incompetent? Cel mai BUN exemplu pentru a ilustra ca daca ai fost un MARE Campion, nu inseamna ca poti fi si un bun administrator.
dar romanul inca nu poate digera concepte din astea abstracte care l-ar scoate din zona lui de confort.
trebuie sa scrie fata aia negru pe alb cum isi lua bataie ca sa inteleaga si el ceva, e oricum "pe limba lui" si atunci oricum intelege mult prea putin asa ca 5 minute mai tarziu, revine la propriile convingeri setate inca de pe vremea comunismului ...
II anunt ca Profesorul (am scris de doua ori cu majuscula, intentionat! ) a recidivat: a dat si anul asta niste olimpici internationali.
Cazul Maria Olaru e pe acelasi calapod. Detractorii de serviciu au gasit - in sfarsit - dupa ani de cautari, printre mii de fapte bune, mii de destine schimbate in bine, sute (la propriu) de medalii...facute/obtinute de cuplul Belu / Bitang o nefericita care - cel mai probabil - s-a bucurat la cativa arginti vrac dati de vreo organizatie sorosista.
Asa se distruge o natiune, atacand si distrugand valorile, promovand secaturile. Nu sunt convins ca natiunea romana are maturitatea necesara pentru a rezista unor astfel de atacuri concertate. E totusi prea tanara, dar imi doresc sa gresesc.
Asta inseamna educatie cu firca si teroare psihica si fizica. Omul se retine in a mai face lucruri rele de frica si face chestii chipurile "bune", insa atunci cand frica nu mai exista, nu mai exista nici discernamant si aici ma refer chiar la cei mai educati dintre noi.
Diferenta intre o tara din lumea a 3-a si una civilizata tocmai aici este: primii respecta reguli de frica, ceilalti din convingere.
Asa ca continuati sa va caftiti copii si sa le bagati "stiinta" pe gat si veti vedea ca tot la stat vor ajunge angajati, dependenti sub o forma sau alta de cineva care ii umileste si totodata le da de mancare....
Nimeni nu patea nimic dintre adulti, nici nu cred ca exista in acele vremuri vreun caz de reclamatie. Poate doar in cazul maltratarilor foarte grave sau al crimelor.
Perioada de dupa 89 a fost si ea o prelungire. Era firesc sa-ti bati copilul, sa scoti om din el.
In sport era cunoscut acest procedeu sinistru, bataie calificata. Nimeni nu s-a gandit ca mutilezi pe viata un suflet, ca-l distrugi in interior si mai apoi in extenso, in exterior.
Nu. In numele unor performante mondiale am inchis ochii, era firesc. Putina bataie, niste palme, niste picioare in stomac.
Pe Belu l-am facut maestru international. are decoratie prezidentiala, e un erou. Si totusi a fost o bruta, care in spatele usilor inchise a terorizat generatii intregii de suflete nevinovate.
Daca stam stramb si judecam drept acesti antrenori ar fi trebuit, conform legilor, sa fie judecati in instanta si condamnati, Noi i-am iubit, adulat, invidiat.
Ne dam de cu fundul de pamant ca norvegienii i-au luat copiii unei familii in care tatal e roaman. Vai de mine, cum se poate asa ceva ?
E uite ca se poate. Ca ei nici cainii nu si-i mai bat de vreo suta de ani. Noi ne batem copiii.
Fac parte din generatia celor batuti de parinti. Am aproape 40 de ani si am fost batut zi de zi aproape. Tatal meu zice ca ascos om din mine. Poate ca e asa. dar pe interior sunt distrus. Suntem copii unui mod de gandire di actiune absolut sinistru.
Insa nu e potrivit sa facem vreo asociere cu cazul din Norvegia. Nu cred ca poti trage concluzii valide incercand sa intelegi situatia aceea in mod subiectiv, prin prisma suferintei tale. E gresit sa sarim dintr-o extrema in alta, sa sustinem ca se poate impiedica un presupus abuz cu un abuz mult mai mare. Apoi istoric vorbind, incepand cu anii 40 exista mii de norvegieni abuzati in copilarie cu sprijinul cetatenillor si al institutiilor statului, stat norvegian care refuza pana in ziua de azi sa-si asume responsabilitatea pentru ce a facut. Norvegia nu e nicidecum un paradis al normalitatii atunci cand vorbim de legi, de institutii si de oamenii care le alcatuiesc.
Poate ne trezim. Din cosmarul lor, al acestor fetite de care ne-am batut joc prefacandu-ne ca nu stim sau ca e de "datoria" cuiva sa avem performanta in gimnastica.
N-am inteles si nu am sa inteleg niciodata pornirea parintilor care isi duc copiii de bunavoie la asa tortura. Am avut si eu parte de o mama care ne aplica corectii fizice, insa, pana si ea era de parere ca acestor copile li se fura si li se distruge copilaria. La vremea aceea, credeam ca e vorba doar de provatiuni alimentare si de program strict de antrenament. Mai tarziu, am aflat ca acestor restrictii deja foarte dure pentru un copil, li se adaugau aceste abuzuri din partea adultilor care si-au facut cariere, au castigat bani si au fost urcati pe piedestale, pe spinarile lor mici si fragile.
Au toata compasiunea mea!
or..eu nu mi-as lasa niciodata copilul sa faca ''sport de performanta'' in conditiile astea .
Sa zici ca asa s-au format caractere puternice e o MARE porcarie..Nu exista caracter puternic cu asa sechele in suflet . Poti afisa un caracter puternic,dar in ''spatele usilor'' e total altceva .
Un caracter puternic reprezinta un om care cade si se ridica singur,motivat de ambitie si dorinta ,nu motivat de palme si umilinte .
Violenta,in special cea aplicata copiilor trebuie pedepsita. Nu doar cu ''mustrari '' ..
E drept, antrenorul era... neamț. Și ne domina prin personalitate, nu cu palma. Cu această ocazie vreau să-mi exprim recunoștința față de Hansi-baci (Johan Schuster - a murit în orașul de baștină - Reșița - acum vreo cîțiva ani). După părinți, bunici și încă vreo trei persoane, a contribuit semnificativ la educația mea.
Ce să-i faci - pe ceilați nemți i-am vîndut-alungat.
După cîteva decenii, în calitate de cronometror la aceeași școală de înot, m-am încontrat cu ”spiritul sportiv” regățenesc. La un concurs (minor) de verificare a lotului național, am semnalat o manevră descalificantă (la întoarcere, individul de pe culoarul meu a tras din brațe de DOUĂ ori sub apă). Măgarul de antrenor bucureștean (tot un fel de Bellu) numai că nu a sărit să mă bată - n-a ”ținut”, FIINDCĂ EU NU SÎNT ADEPTUL LUI ”CEL MAI DEȘTEPT CEDEAZĂ”.
Sportul li se potrivește primitivilor.
Cine nu recunoaste, sau cine spune ca "nu stia" sau pledeaza ignoranta este fix asta... un ignorant.
Este fix ca in Spotlight: "If it takes a village to raise a child, it takes a village to abuse one".
Si dintr-un complex de inferioritate teribil am acceptat orice pentru a asculta imnul nostru o data la 4 ani fie la Sydney, Atena, Beijing sau Londra.
Da..... asta este situatia. Cred ca doar se pot da unele daune acum, dupa atatia ani, ca macar acesti oameni care si-au sacrificat o copilarie intreaga (si nu numai medaliatii, ci multi multi altii pe langa) sa duca, macar, o viata de om matur mai usoara ....
adica avem baieti si fete de la tara, obisnuiti cu privatiunile, munca si cu bataia din care antrenori nemilosi scot untul iar unii ajung campioni. fostii sportivi ajung si ei antrenori si ciclul se reia.
sportul ca modalitate de reusita in viata, doar un vehicul pentru cei care nu simt vreo apropiere pentru scoala. decat sa transpire pe camp sau in grajd mai bine transpira in sala de sport/stadion.
cata diferenta fata de idealurile celor care au inceput miscarea sportiva. vedeti filmul "Chariots of fire" si faceti diferenta intre cei de atunci si robotii agramati si dopati din zilele noastre. recordurile sunt permanent doborate dar cu ce pret ...
Nu stiu, mie unul mi se pare cam aiurea...te lauzi atat cu medaliile tale (castigate pe drept) pe de-o parte dar pe de alta, cand ai ocazia si tu nu esti afectat , incepi sa ii ataci taman pe aia care "te-au ajutat" sa ajungi la acele medalii.
Pot sa inteleg ca la 11 ani esti fara putere dar la 18, cat avea doamna Olaru in anul 2000 cand a castigat aurulul la Olimpiada din Sydney , putea renunta de buna voie.
Personal nu incurajez gimanstica feminina pentru simplu motiv ca e un sport exclusivist, care se folosese de copii si nu ofera nici un viitor (fie si daca esti castigatoare mondiala) dar totusi, mi se pare cam "aiurea" gestul ...prea ne-am obisnuit noi romanii sa ne "kkm" acolo unde altii s-au straduit (asa cum i-a dus capul) sa ne invete ceva.
In marea majoritate, gimnastele proveneau din familii modeste, care erau dispuse sa isi lase copilul pe mana unor straini mare parte a anului, la distante de sute de km.
iar faptul ca nu erau deranjati de modul in care le era tratat copilul nu e de mirare: asa cum spunea cineva mai sus, si acasa metoda de educatie era similara.
Am mai auzit opinii ca aceasta ar fi singura cale spre performanta. Ma indoiesc!
Nu cred ca in Statele Unite sau Marea Britanie gimnastica se face asa! Si totusi au rezultate
Iar antrenorii nostri stiu sa faca performenta si altfel; cel mai bun exemplu e Bela Karoly.
Felicitari pentru curaj, Maria Olaru!
Sunt multi tineri la 30 ani care nu muncesc sau muncesc pe nimic - poate si-ar fi dorit si ei niste scaltoace in copilarie, pt promisiunea acestor bani.
Ganditi-va ... va pensionati la 30 ani.
-----
Oricum, felicitari gimnastelor si antrenorilor pt performante. Sportul de performanta cere foarte multe sacrificii iar gimnastica este aproape de extrema - pratic, o copilarie lipsa pt niste copii.
Nu stiu cum, dar parca au trecut repede peste umilintele ZILNICE (sigur sunt afectate comportamental) si bataile ZILNICE (sigur apar la x-ray/RMN urmele).
Vrei sa ma lasi?
Pe vremea lui Ceasca si dupa 90 imediat parintii, profesorii, isntructorii isi mai altoiau copii sau elevii. Faptul ca profesorul de matematica m-a urecheat in clasa a 8-a nu m-a facut un om dezechilibrat emotional. Faptul ca al meu tata mi-a tras o bataie buna fiindca ieseam pe strada dupa minge fara sa ma asigur la masini iar nu m-a deteriorat.
In schimb acum vad si aud despre copii scapati de sub control de la 12-13 ani (baieti alcooli la 14-15 ani si fete la aceeasi varsta pe webcam).
Atata vreme cat cortexul prefrontal si ratiunea nu se dezvolta complet pana pe la 20-22 ani, argumentele si educatia strict non-violenta pot da gres.
Una e sa faci ce a facut tatal gimnastei Ulmeanu si alta o palma la cateva luni.
Nu sunt pentru educatia strict non-violenta acasa. Totusi, niste parinti cu adevarat preocupati ar putea evita educatia cu palma in foarte multe cazuri, poate chiar in toate, in functie si de copil... Violenta parentala se foloseste in Romania ca un surogat care sa inlocuiasca o asumare deplina a rolului de parinte si o implicare mai profunda in educatia copilului.
De fapt, din mesajul tau, pare ca ti-ai dori o asemenea soarta pentru un rahat de 1500 euro pe luna.
Spune drept, nevasta-ta mai cade din cand in cand in pumnii tai?
Asta-i motivul pentru care tari precum Suedia, Finlanda, Norvegia, Danemarca nu vor lua medalii la gimnastica decat in urma vreunei accident genetic.
NOOOT!
Dar nu ii ierta pe ei, ia legatura cu un avocat, poate nu s-au prescris faptele, poate vor plati penal pentru bataile astea, e infractiune totusi.
Se poate performanta si fara batai, altia altii o fac.
In fine, vina morala ramane, nimeni nu te absolva de vreo vina doar pentru ca ai fost ignorant...
Insa ce este mai rau si mai strigator la cer este faptul ca si in ziua de azi unii cauta sa ne indoctrineze fix cu aceleasi lucruri si multi din semenii nostri rezoneaza fix la aceste motive de mandrie false, care nu au legatura cu realizari individuale ci cu realizarile altora, obtinute cu niste costuri mult prea mari.
Nu degeaba, daca aceste fete castiga o medalie sau obtin o performanta, sunt chemate imediat in studioul Antenei 3 unde se prezinta totul intr-o singura cheie, pentru a hrani egoul unor suflete mici si fara realizari, de pensionar spalat pe creier si care crede ca in comunism era mai bine. Despre costurile "maretelor realizari", ca de obicei ( de la comunisti incoace ), nici un cuvant.
Asta e, nu ne pasa de costuri, platim exagerat de scump, insa tot propaganda are grija sa puna toata vina in carca "cui trebuie".
Zad ca acum toata lumea e socata de ce se face cu copii; toti au numai drepturi nu si indatoriri; toti ceilalti sunt de vina doar cei raspunzatori nu (vezi baiatul cu catelul si bunica lui), etc.
Daca stati si judecati la rece nu aveti impresia ca o ia toata lumea razna si ca suntem directionati de media ?